Amplasată la contactul a două mari unităţi geografice - Piemontul Getic, care coboară în trepte sub forma unor câmpuri înalte de 200 m şi Câmpia Română, mărturii care atestă prezenţa umană în zona Slatinei sunt probate arheologic încâ din paleolitic(1800000-1500000).Astfel, în prundişurile Dârjovului şi Oltului s-au descoperit pietre de râu (galets), unele lucrate pe o faţă (choppers) şi altele pe ambele feţe (chopping tools) precum şi unele tipuri de unelte (aşchii) desprinse prin cioplire din nuclee de silex, adevărate “unelte universale” care se bazau pe exploatarea naturală a resurselor.

Primele aşezări omeneşti stabile, atribut al epocii neolitice (6000-2500), au fost semnalate în mai multe puncte din Slatina, însă locuirea umană se concentrează pe terasa stângă a Sopotului care prezenta avantaje naturale deloc de neglijat.

Pe acest mal, aşezarea era protejată de Crivăţ şi beneficia de numeroase izvoare de apă potabilă limpede şi rece. Bogăţia în apă de izvor a văii Sopotului a asigurat până târziu, în evul mediu şi chiar în epoca modernă, aprovizionarea cu apă potabilă a oraşului prin conducte de olane din pământ ars care captau apa de aici pentru “cişmelele lui Ionaşcu.”

Aşezările neolitice sunt la început deschise, nefortificate, menţionând pentru neoliticul timpuriu-cultura Starcevo Criş- aşezarea din cartierul Cireaşov, punctul Sărăceşti şi, începând cu neoliticul dezvoltat, reprezentativ pus în lumină de civilizaţia materială şi spirituală creată de purtătorii culturii arheologice Vădastra(5000-3500a.Chr.), aşezarea de pe valea Sopotului. Comunităţile vădăstrene şi-au extins locuirea şi pe terasa dreaptă, pe valea pârâului Urlătoarea, în vecinătatea bisericii din Cireaşov ca şi zona Catedralei Ionaşcu, indiciu al unui spor demografic şi al unei dezvoltări interne considerabile.

Din seria descoperirilor, încadrate cronologic şi tipologic în cultura Vădastra se distinge, prin varietatea formelor, tehnica realizării decorului şi motive ornamentale, ceramica. Materialul ceramic(vase, statuete antropomorfe feminine) a făcut posibilă cunoaşterea mai aprofundată a genezei şi evoluţiei culturii Vădastra. Prin intermediul acesteia se stabileşte contactul la extremităţile a două mari arii culturale - Boian în Muntenia, sud- vestul Transilvaniei, Moldova şi nord-vestul Bulgariei şi Vinca în fosta Iugoslavie. Decorul ceramicii culturii Vădastra, realizat la început prin caneluri fine, apoi executat în tehnica exciziei adânci cu motive spiralo-meandrice admirabil trasate şi cu alte motive geometrice, toate încrustate cu multă pastă albă, constituie una dintre cele mai remarcabile realizări ale artei olăritului întregii epoci neo-eneolitice.

Din eneolitic, apar şi aşezări întărite cu val de pământ si şanţ de apărare, de tip tell, cum este cea de la Strehareţ locuită de comunităţii Sălcuţa (venite din Oltenia )care în această zonă , în urma contactului direct cu comunităţile contemporane Gumelniţa din Muntenia dădeau naştere unui facies cultural sălcuţeano – gumelniţean, propriu vestului Munteniei.

De fapt, valea Oltului Inferior a reprezentat o zonă de interferenţă culturală între culturile venite din est şi cele din vest sau cele difuzate din sudul Dunării şi în alte etape istorice: aspectul cultural Vinca – Dudeşti care a contribuit la formarea culturii Vădasta, Boian V – Gumelniţa I – Sălcuta IV, specific eneoliticului şi perioadei de trecere spre epoca bronzului, aspectul cultural Chilia – Militari (sec . II – IV d . Chr. )

În perioada de trecere de la eneolitic spre epoca bronzului (2500 – 1800 a.Chr.) în arealul Slatinei s – au aşezat comunităţile culturii Coţofeni , ce exprimă prima sinteză etnică între autohtonii neolitici şi comunităţile de indo-europeni venite din stepele nord pontice. Pe lângă aşezarea de pe valea Sopotului, locuiri similare au mai fost semnalate în cartierul Clocociov , punctul “La Tufani”. Nivelul de locuire Coţofeni se suprapune, de cele mai multe ori, cu un stat de locuire aparţinând culturii Glina (bronzul timpuriu) aşa cum se constată în aşezările de pe Valea Sopotului şi Clocociov; o altă aşezare Glina a fost identificată în cartierul Cireaşov, punctul ”Cioacle”(cca. 2 km. N- E de “Dealul Cireaşovului”, fapt ce indică o stabilitate a populaţiilor într-un spaţiu conturat.

Din perioada mijlocie a bronzului în zonă s-au stabilit triburile proto-tracice ale culturii Verbicioara. În aşezarea de pe Valea Sopotului s-a descoperit o cantitate însemnată de ceramică fină-ilustrative sunt ceştile globulare cu două torţi supraînălţate-ornamentate cu motive solare incizate: cercuri concentrice, cercuri solare, zigzaguri. Repertoriul decorativ semnalează o schimbare majoră şi în viaţa spirituală - cultul fertilităţii şi al fecundităţii, consacrat prin bogata şi variata plastică neo-eneolitică este înlocuit cu un nou cult-cultul soarelui. Alte aşezări aparţinând culturii Verbicioara s-au descoperit la Clocociov, punctul ”Pădurea Iliescu” ,la intersecţia străzilor Oituz cu Dealul Viilor şi pe str. Tudor Vladimirescu, după podul de la “Botul Calului”, pe o movilă rămasă din eroziunea terasei Oltului. Aici s-a descoperit o piesă mai rară, provenită dintr-un atelier transilvănean -un topor de luptă din bronz, tipul “cu muchia prelungită”, cu analogii în cultura Wietenberg. Existenţa acestei piese la Slatina dovedeşte legăturile timpurii de schimb, de-a lungul Oltului, între triburile de la nord şi de la sud de Carpaţi, legături care se vor intensifica în secolele următoare.

Prima epocă a fierului (Hallstatt) este documentată prin cultura Ferigele, ce comportă o serie de trăsături comune în raport cu cele precedente şi cele succesive, care o definesc ca o cultură getică.Tot în aşezarea de pe Valea Sopotului, s-au descoperit unele categorii de obiecte care argumentează trecerea mai timpurie la cea de-a doua epocă a fierului (Latene), a geţilor din Câmpia Română . În acest sens, menţionăm ceramica lucrată la roată similară celei descoperite la Alexandria, Zimnicea, Mărunţei(Olt). Prezenţa ceramicii lucrată la roată, în aşezări de secol V- IV a.Chr., face dovada folosirii directe a roţii olarului încă din secolul al V-lea, procedeu tehnic preluat din lumea greacă, probabil prin intermediul tracilor sud-dunăreni.

Stadiul avansat de dezvoltare al societăţii geto-dacice locale a permis stabilirea unor intense legături comerciale cu lumea greco-macedoneană şi, mai apoi, romană, evidenţiate şi de descoperirile numismatice. Exemplificăm prin monedele emise de regele Macedoniei, Filip II (359-336) şi denari romani republicani. De asemenea, la Slatina a apărut unul dintre cele mai mari tezaure de monede geto-dacice, format din cca.6000 piese, publicat de Cezar Bolliac.

Se ştie că în urma primului război daco-roman (101-102), cea mai mare parte a teritoriilor sud-carpatice, au fost incluse în provincia Moesia Inferior iar după constituirea provinciei Dacia (106), acest teritoriu s-a aflat sub controlul direct al Imperiului. De-a lungul anilor, din cuprinsul Slatinei, s-au recoltat descoperiri romane, cum ar fi: arme, statuete, ceramică, în aşezarea de pe Valea Sopotului au apărut şi resturile unei fundaţii construită din cărămizi romane, mărturii care susţin puternica romanizare a dacilor liberi dintre limes-uri (alutan şi transalutan). În anul 1874, în împrejurimile Slatinei s-a descoperit un important tezaur monetar roman ,compus din 2250 denari, începînd cu emisiuni de la Galba (68-69) pînă la Commodus (180-192), iar la poalele Grădiştei a apărut o monedă de la Gordian (238-244).

Continuitatea de locuire a dacilor liberi într-un spaţiu neintegrat în Imperiu într-o formă organizată, însă puternic influenţat de romanitate, încât se poate aprecia drept un teritoriu latinofon, este pe deplin argumentată de aspectul cultural Chilia-Militari, dezvoltat din faza târzie a Latene-ului geto-dacic pe care s-a grefat, prin diferite căi, o accentuată romanizare. Aşezări de tip Militari-Chilia din secolele II-IV d.Chr., au fost identificate la Strehareţ (în vecinătatea Colegiului Naţional Carol I) şi Cireaşov , în punctele “Leasă” şi “Sălişte”.

După retragerea stăpânirii romane din Dacia (271 d. Chr.) rămâne pe loc o populaţie autohtonă, daco-romană, care sprijindu-se pe romanitate şi creştinism, a rezistat valului populaţiilor migratoare.
În contextul generalizării vieţii rurale, comunitatea rurală se organizează în obşti teritoriale sau romanii populare, cum sunt cunoscute în tradiţia noastră istorică – solide nuclee demografice, lingvistice şi de cultură romanică. La Ipoteşti, lângă Slatina, a fost identificat pentru prima dată conţinutul unei atare romanice, îmbogăţită ulterior prin alte descoperiri similare, cultura Ipoteşti – Cândeşti - Ciurel, creată de populaţia autohtonă în secolele V- VII. Descoperirile din aşezarea de pe Valea Sopotului reliefează ocupaţiile şi meşteşugurile unei populaţii sedentare: agricultura, creşterea animalelor, olăritul, fierăritul, torsul, ţesutul. Mărturiile creştine apărute în arealul de locuire(menţionăm opaiţul de factură bizantină) susţin, pe de o parte, continuitatea de locuire , iar pe de altă parte, strânsele legături cu lumea romano – bizantină şi apoi bizantină, centrul de difuzare al creştinismului.

Apărută din cele mai vechi timpurii, aşezarea de pe Valea Sopotului, datorită înmulţirii populaţiei şi oportunităţilor create de întretăierea unor importante drumuri comerciale la Slatina, se extinde pe dealurile vecine şi spre Valea Oltului. Descoperirile de monede bizantine, veneţiene, sârbeşti din secolele XI – XIII dovedesc importanţa comercială a aşezării, chiar înaintea primei sale menţiuni documentare.

Slatina va fi atestată documentar la 20 ianuarie 1368 în privilegiul comercial acordat de Vladislav I Vlaicu negustorilor de la Braşov, ca loc de vamă internă la primul vad din câmpie al Oltului, punct obligatoriu de trecere a carelor cu mărfuri peste Olt .