Zona a fost locuită din cele mai vechi timpuri. În apropiere, pe valea Dârjovului, au fost identificate cele mai vechi urme de locuire de pe teritoriul României, de acum 600.000 de ani.
Prima atestare sigură despre Slatina din județul Olt se găsește în primul document intern păstrat dintr-o cancelarie românească. A fost redactat în latinește din porunca lui Vladislav Vlaicu. Actul este datat la 20 ianuarie 1368. Este un privilegiu comercial acordat de domnul Ungro-Vlahiei negustorilor din Brașov. Documentul, scris pe pergament, având atârnată pecetea cea mare a țării, se află la Serviciul județean Brașov al Arhivelor Naționale. O copie este expusă la Muzeul județean Olt.
     Emitentul, „Vladislav, din mila lui Dumnezeu și a maiestății regești voievod al Țării Românești și ban de Severin”, răspunde dorinței exprimate de „preaînălțatul principe și domn Ludovic, vestitul rege al Ungariei, milostivul nostru domn firesc” prin trimisul său, Dumitru Lepeș, de a mijloci o înțelegere comercială dintre domnul muntean și „toți orășenii și locuitorii provinciei Brașov” prin care „să păzim pe acei brașoveni în toate libertățile pe care le-au avut ei din bătrîni în Țara Românească”. Negustorii brașoveni trebuiau să achite visteriei Ungro-Vlahiei cu o taxă de 3 % din valoare mărfurilor la intrarea în țară prin vama Câmpulungului pentru mărfurile aflate în tranzit și 3 % la Dunăre, la ieșirea din țară. Excepție făceau cei care apucau pe „pomenita cale a Brăilei” care urma să plătească această taxă doar la vama din Câmpulung când părăseau pământurile stăpânite de Vladislav. În plus, domnul poruncea: „scutim cu totul pe toți negustorii din Brașov și din Brașov și din districtul lui de vama noastră de la Slatina”.
     Documentul a fost descoperit și publicat în original în limba latină încă din secolul XIX. Traducerea sa a fost publicată în secolul XX în mai multe culegeri de documente apărute în țară.