Arhive evenimente 2021
Calendarul manifestarilor
24 IUNIE, DRĂGAICA!
ÎN INVENTARUL ELEMENTELOR VII DE PATRIMONIU CULTURAL IMATERIAL, PRINTRE ELEMENTE DE PATRIMONIU CULTURAL IMATERIAL DIN ROMÂNIA SE NUMĂRĂ ȘI PRACTICILE CULTURALE TRADIȚIONALE ASOCIATE ZILEI DE 24 IUNIE: SÂNZIENELE ȘI DRĂGAICA.
Drăgaica sau Sânzienele este o străveche sărbătoare populară peste care s-a suprapus la un momentdat sărbătoarea creştină a naşterii Sfântului Ioan Botezătorul. Sărbătoarea creştină păstrează însă variate manifestări folclorice de evidentă origine arhaică. Până la mijlocul secolului trecut, Drăgaica era o sărbătoare importantă în viaţa satelor noastre. În această zi oamenii nu lucrau deoarece, potrivit credinţei populare, în ziua aceasta însuşi soarele se odihneşte, fiind mai strălucitor ca oricând. Se credea că soarele a obosit pe cer şi trebuie să se odihnească şi ca urmare, cucul încetează să mai cânte, florile îşi pierd mirosul, ziua începe să se micşoreze iar noaptea să „crească”. Sărbătoarea Drăgaicei (Sânzienelor) marchează prin urmare o dată importantă în calendarul popular: ea coincide aproape cu solstiţiul de vară (21 iunie), cu „marea răscruce în cursa soarelui” şi acoperă astfel, ca toate solstiţiile şi echinocţiile, o perioadă de intensă comunicare între cele două lumi, a viilor şi a morţilor, dominată de primejdii, de ameninţarea spiritelor malefice dar şi de multiple posibilităţi de intervenţie cu succes în firea şi mersul lucrurilor.
Această sărbătoare conţine şi diverse practici care interesează medicina şi farmacologia magică şi empirică. Acum se culeg forile numite drăgaice sau sânziene ce se folosesc pentru vindecarea diferitelor boli dar şi împotriva moliilor sau ploşniţelor. Florile de drăgaică au şi un rol apotropaic, ferindu-l pe om „de toate relele” şi aducându-i noroc în casă. Tot aceste flori au rol fertilizator pentru grădini şi câmpuri. Însemnătatea magică a sărbătorii ni se dezvăluie şi în credinţa conform căreia acum se fac cu succes „descântece de întors inima”, adică de împăcare a două persoane certate.
Sărbătoarea Drăgaicei stă însă şi sub zodia unor forţe malefice care bântuie lumea. De aceea trebuie să fie respectată, sărbătorită. Astfel, „drăgaica”, acea fiinţă fantastică asemănătoare ielelor , ce domină Rusaliile, poate „lovi” ca şi acestea, producând îmbolnăvirea celor ce se abat de la normele de conduită îndătinate.
Însă foarte important este faptul că sărbătoarea Drăgaicei se ţinea mai ales cu scopul de a apăra holdele, semănăturile, de diferitele calamităţi ale naturii. Această sărbătoare cumulează prin urmare manifestări folclorice complexe, de esenţă şi finalitate deosebite. Ele privesc atât viaţa omului şi animalelor, cât şi viaţa câmpurilor şi semănăturilor, având aşadar şi un puternic caracter agrar. Acesta este contextul în care se înscrie obiceiul Drăgaica, care la începuturi avea locul de desfăşurare în mijlocul holdelor, iar mai aproape de zilele noastre în cadrul satului, practicându-se asemenea colindatului şi mai ales asemenea Căluşului. Însă, spre deosebire de diversele forme de colindat şi de Căluş în care protagoniştii aparţin sexului masculin sau şi fetele şi flăcăii au o pondere aproximativ egală, Drăgaica este practicată de fete, asemenea Paparudei. Numai că, în vreme ce protagonistele acesteia din urmă sunt fete „curate”, aflate încă în stare de puritate spituală (sub 13 ani), cele implicate în obiceiul Drăgaica sunt fecioare la vârsta ce premerge căsătoriei.
Putem spune că acest obicei reprezintă o manifestare a fetelor fecioare din mai multe sate învecinate, având în centrul lor pe cea mai frumoasă dintre ele, care devine „regina holdelor”, aleasă de ele însele. Îmbrăcate strălucitor şi purtând diferite podoabe, fetele se desfăşurau cântând şi dansând şi, uneori, simulând lupte voiniceşti, prin holdele ce dădeau în pârg. Drăgaicele colindau şi satul, erau primite în gospodării, cu credinţa că vor alunga spiritele rele.
În mentalitatea arhaică, „regina” reprezenta spiritul grâului. Este vorba de fapt de asimilarea existenţei umane cu viaţa vegetală sau invers, iar în acest cadru al gândirii arhaice, fertilitatea pământului era solidară cu fecunditatea feminină care se influenţează reciproc. Totodată, obiceiul reprezenta un demers magic menit să ajute coacerea, maturizarea în bune condiţii a bobului, pregătind astfel începutul seceratului. Drăgaica reprezintă o tipică formă de magie prin analogie şi deopotrivă prin contact. Bobul trebuia să se împlinească, să se maturizeze asemenea fetelor aflate în pragul căsătoriei şi care, tocmai în acest scop, străbăteau holdele, cărora le transmiteau astfel condiţia, statutul lor. Aşa cum reiese din cele descrise mai sus, la nivelul mentalităţii populare arhaice există o afinitate ce nu poate fi ignorată între protagonistele obiceiului, fete fecioare, aflate în pragul căsătoriei şi holdele ce dau în pârg.
În acestă zi, fetele mergeau pe câmp să culeagă flori de sânziene, folosite la ceaiuri şi pentru a vindeca durerile de spate. Tot acum oamenii căutau şi culegeau „iarba fiarelor”, care nu creştea oriunde, înflorea numai în noaptea de Sânziene şi avea puteri miraculoase. Femeile care doreau să aibă copii purtau flori de sânziene la brâu în ziua de Drăgaică, deoarece se credea că acestea aveau rol fertilizator şi apotropaic, ferindu-le de rele.
Drăgaica a fost cunoscută în toate satele judeţului Olt, dar începând cu a doua jumătate a secolului al XX – lea a fost mai rar întâlnită şi cu timpul a dispărut. În judeţul Olt, această sărbătoare se mai păstrează astăzi într-o singură localitate, Ipoteşti, comună din apropierea Slatinei. Aici se organizează la 24 iunie şi un bâlci la care participă şi locuitorii din satele vecine.
Alături de alte obiceiuri, Drăgaica se înscrie printre manifestările populare tradiţionale semnificative, atât din punctul de vedere al mentalităţii care a generat-o cât şi a bazei sale etnografice, fiind un interesant rit agrar de etapă. Se mai păstrează doar amintirea obiceiului, fără a se mai practica.
Claudia Balaș
Șef Secție Etnografie