Arhive evenimente 2021
Calendarul manifestarilor
Sfântul Gheorghe 23 aprilie 2021
În calendarul popular, Sf. Gheorghe este sărbătorit la 23 aprilie, el fiind considerat a fi un zeu al vegetaţiei, protector al naturii înverzite, al vitelor şi oilor şi este identificat cu Cavalerul Trac.
Ziua de Sfântul Gheorghe este considerată şi ziua începutului noului an pastoral, dată la care se constituie turmele. De această zi se leagă un bogat repertoriu de practici şi credinţe referitoare şi la alte spirite şi forţe malefice care ar putea diminua sau anul afertilitetea şi fecunditatea. O serie de acte magice generale au ca scop, ca şi la alte sărbători mari de peste an, asigurarea protecţiei magice a gospodăriei, oamenilor, semănăturilor şi animalelor, sporirea belşugului casnic, stimularea vitalităţii şi atragerea forţelor benefice.
Multitudinea de credinţe şi practici magice se grupează de-a lungul unui ciclu festiv de trei zile: Mânecătoarea (ajunul sau noaptea de veghe a sărbătorii), Sângiorzul şi Calul lui Sfântul Gheorghe.
Ca orice început de activitate din viaţa rurală, deschiderea păstoritului presupune o suită de rituri magice, de aprindere a focului viu, de trecere a oilor peste foc, de atingere a lor cu o ramură de verde, toate acestea fiind de neconceput fără ochiul etern al magiei populare.
Importanţa acordată în calendarul pastoral îi conferă acestei zile valenţele unui an nou: se scot turmele la păscut, se îndeplinesc acte cu semnificaţii practice, dar şi rituale, de protecţie şi stimulare, se tocmesc păstorii, se încheie contracte şi se citesc semnele meteorologice.
Pe teritoriul judeţului Olt se practicau o serie de obiceiuri, multe dintre ele uitate astăzi.
Pentru protejarea animalelor, gospodinele obişnuiau să pună în coarnele vitelor un săculeţ cu nisip. În vederea alungării spiritelor malefice, pentru a proteja casa, gospodăria şi animalele, în noaptea de Sfântul Gheorghe locuitorii satelor mergeau în pădure să culeagă mânecătoare. Ramurile verzi erau puse la stâlpii de la intrarea în gospodărie, la grajdul animalelor, la vasele în care se mulgeau vacile, pentru a fi protejate. În cazul în care ziua de Sfântul Gheorghe cădea după Paşte, gospodinele obişnuiau să împartă lapte şi produse lactate pentru a avea noroc de mult lapte. Când Sfântul Gheorghe se celebra într-o zi de miercuri sau vineri se credea că în acel an vitele nu vor avea prea mult lapte.
Gospodarii se trezeau în zorii zilei şi încercau să practice toate muncile agricole cu plugul, grapa, secera, pentru a avea spor la muncă tot anul.
Se spune că în noaptea de Sfântul Gheorghe „ard comorile”, fapt care se petrece după cântatul cocoşilor, deconspirând locul unde sunt îngropate. Deşi toată comunitatea putea să vadă flacăra albastră care indica locul unei comoiri, nimeni nu încerca să o dezgroape de teamă să nu fie blestemat şi de a nu avea necazuri în viaţă.
Copiii îşi puneau sub pernă uneltele pentru a deprinde mai uşor o îndeletnicire, o meserie. Potrivit tradiţiei locale, nu era bine să dormi afară până la Sfântul Gheorghe, deoarece umblau Ielele. Dacă în ziua de Sfântul Gheorghe nu era rouă, anul era secetos. Gospodinele obişnuiau să aprindă focuri pentru a proteja casa şi gospodăria.
De Sfântul Gheorghe multe se făceau. Se făceau şi „farmece de dragoste”, şi câte şi mai câte... Fetele şi flăcăii mergeau la râu cu o oală nouă şi un fir de busuioc, luau apă de trei ori şi „făceau de dragoste”. Tinerii mergeau într-o poiană să se „înrourească”, să se spele pe faţă cu rouă, sau se priveau dimineaţa în apă pentru a vedea chipul celui cu care se vor căsători. Pentru a fi sănătoşi, în ziua de Sfântul Gheorghe oamenii se spălau la râu înainte de răsăritul soarelui.
Dar azi nu se mai fac atâtea...
După cum observăm, apa, focul şi ramurile verzi sunt prezenţe purificatoare, apotropaice şi stimulatoare, adevărate embleme ale Sfântului Gheorghe în ipostaza sa populară.
Un obicei de primăvară practicat în zona sudică a judeţului Olt era Govia. În comuna Orlea, obiceiul era practicat în ziua de Sfântul Gheorghe, în comuna Vădastra în ziua de Florii, iar în comuna Izbiceni în ce-a de-a doua zi de Paşte.
Un grup de tineri, însoţiţi de lăutari plecau prin sat şi strângeau difetite obiecte lucrate de fete pe timpul iernii: piese de port, scoarţe. Căruţa în care se adunau aceste obiecte era împodobită cu ramuri de salcie şi de mânecătoare adunate de flăcăi. Se organiza hora satului în cadrul căreia erau prezentate obiectele, pentru a fi admirate de întreaga comunitate şi apoi se începea vânzarea lor. Un tânăr lua pe rând obiectele şi striga: „ Cine îl cunoaşte să vină să-l ia!”. Pentru a şi le răscumpăra, fiecare plătea o sumă de bani. Cu banii adunaţi din răscumpărare flăcăii organizau o petrecere pentru tineri. Acest obicei avea drept scop evidenţierea priceperii fetelor care îşi pregăteau zestrea ce putea fi admirată cu acest prilej de tot satul.
Obiceiul se mai practică şi astăzi în comuna Vădastra, numai că de-a lungul timpului obiceiul a suferit unele modificări în ceea ce priveşte recuzita folosită în performarea obiceiului, anume că obiectele de odinioară (piesele de port, textilele de interior, ţesăturile şi cusăturile) au fost înlocuite cu fotografii de fete şi băieţi, de miri şi mirese.
Sărbătoarea tradiţională atât de bogată în obiceiuri a Sfântului Gheorghe se defineşte între celelalte de peste an ca una cu foarte vechi semnificaţii legate de cultul vegetaţional şi de biruinţa definitivă a soarelui asupra încremenirii iernii, un prag ce poartă toate valorile simbolice ale trecerii către vară.
Claudia Balaș
Șef Secție Etnografie